A fost descoperită proteina din centrul de creare al amintirilor

Specialiştii au detectat în premieră un factor molecular specific legat de plasticitatea sinapstică şi învăţare, ce ar putea avea un potenţial uriaş în viitoarele studii. 

Science Alert notează că specialiştii au suprimat sintetizarea proteinei Staufen homolog 2 (Stau2) la şoareci şi au descoperit că aceasta stopează abilitatea lor de învăţare. Şoarecii cu un nivel scăzut al proteinei prezentau o creştere a memoriei semnificative în comparaţie cu cei care deţineau un nivel normal. 

• Inima celei mai vulcanice lumi din Sistemul Solar este mai solidă decât s-a crezut
• De Crăciun au loc mai multe atacuri de cord decât în oricare altă zi din an

De fiecare dată când învăţăm un lucru nou, structurile cerebrale se modifică subtil pentru stocarea de noi informaţii, în cadrul unei acţiuni denumite ”plasticitate sinaptică”. Schimbarea moleculară pe termen lung se regăseşte în moleculele de ARN care migrează către un anumit loc pentru programarea unei proteine specifice ce ne ajută să memorăm o informaţie nouă. 

Neurologul Michael Kieble, din cadrul Universităţii Ludwig-Maximilian din Munich, a antrenat şoarecii cu o deficienţă de Stau2 pentru a observa efectul pe care proteina îl va avea asupra abilităţii lor de învăţare. ”Acest lucru ne-a permis pentru prima oară să creăm o legătură a unui factor molecular specific cu plasticitatea sinaptică şi învăţare,” a declarat Kiebler. ”De asemenea, abordarea noastră promite să furnizeze noi informaţii despre mecanismele moleculare care mediază procesul de învăţare,” adaugă specialistul. 

Şoarecii au trebuit să realizeze o serie de sarcini, precum găsirea unei platforme care le-ar fi permis să scape din labirintul acvatic şi recunoaşterea unei zone a labirintului în care au fost anterior în comparaţie cu una total nouă. În primul test, ambele grupuri au avut rezultate similare, intervalul dintre învăţare a sarcinii şi reproducere a acesteia fiind de doar un minut. Însă, când intervalul a crescut la 30 de minute şi apoi la 6 ore, şoarecii cu o deficienţă de Strau2 au fost mult mai înceţi decât grupul de control. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: